Archive for the People and places category
July 29th, 2007
Azi m-a lovit un tren numit cultura. Venea dinspre St. Etienne via messenger. De ce m-a lovit si nu luat cu el ? Probabil foondca l-am pierdut cu cativa ani buni in urma si nici macar nu stiam ca mai trece prin statie…
Nu stiu daca asta e inceputul sau sfarsitul, dar un prim vagon contine Cioran… De ce el? Poate fiindca asta este pe desktop sau poate fiindca em e singurul pesimist vesel pe care-l stiu eu si ùi-ar placea la nebunie sa invat jocul de-a filozofia fara sa-ti pierzi zambetul,voia buna si sarcasmul…
Din primele 10 pagini cred ca merita sa trec in revista ce-a scris omul asta..s a nu cumva sa ziceti ca-i filozof fara opera:
SCRIERI:
Pe culmile disperării (Bucureşti, 1934; 1990; 1993);
Cartea amăgirilor (Bucureşti, 1936; 1991);
Schimbarea la faţă a României (Bucureşti, 1936; 1941; ediţii revăzute 1990, 1993);
Lacrimi şi sfinţi (Bucureşti, 1937; 1991);
Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucureşti, 1991);
Îndreptar pătimaş (Bucureşti, 1991);
Précis de décomposition (Paris, 1949) – Tratat de descompunere (Bucureşti, 1992);
Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) – Silogismele amărăciunii (Bucureşti, 1992);
La Tentation d’exister (Paris, 1956) – Ispita de a exista (Bucureşti, 1992);
Histoire et utopie (Paris, 1960) – Istorie şi utopie (Bucureşti, 1992);
La chute dans le temps (Paris, 1964) – Căderea în timp (Bucureşti, 1994);
Le Mauvais Démiurge (Paris, 1969); De l’inconvénient d’être né (Paris, 1973);
Ecartèlement (Paris, 1979);
Exercices d’admiration (Paris, 1986) – Exerciţii de admiraţie (Bucureşti, 1993);
Aveux et anathèmes (Paris, 1987) – Marturisiri şi anateme (Bucureşti, 1994).
Impresionant, nu i asa?
July 24th, 2007
Pauza publicitara… Ce o sa va prezentam azi ? Un pachet complet, o formula magica pentru tine si familia ta ( da, si cuvantul asta va fi folosit 
). Pachetul nu este la promotie, si in afara de cazul in care ai pile la doamne doamne, va fi greu de obtinut….DAR, daca il ai, te va face sa zambesti in sinea ta, si nu numai in sinea ta, si sa ai senzatia clara ca e frumos in viata si usor.
(un pic cam ca in cantecul asta, care ne a tinut de urat de mult prea multe ori pe drum:
Asta-i povestea mea si vreau s-o dati la radio
S-auda toata lumea ca viata-i simpla si misto
Si eu o iubesc pe fata mea)
Ce va propunem? In primul rand trei zile de vacanta pe Coasta de Azur… O masina rosie (ba chiar doua masini rosii) conduse nervos pe autostrada si pe national pana in Villeneuve, un orasel dezvoltat in jurul unui hotel science fiction cu cateva sute de locuri. O mana de prieteni dragi si tacaniti, dispusi sa sara in mare de cum au ajuns pe plaja. Aici o sa parasesc un pic tonul exaltat si povestea, ca sa va spun isotoria unor calcaie care au facut cunostinta nedelicat, brutal chiar, pe Coasta de Azur, cu plaje de …. pietre. Da! In una din cele mai cautate locatii de pe malul marii pe plaja stai pe pietre, iar nisipul e o raritate si atunci amestecat cu pietris.
Revenind in poveste, trebuie sa va zic ca marea ne astepta calda si primitoare, la fel ca si cortul captusit cu saltea imensa ( cat un pat). Desi eram patru (Alin, eu , Alina, Petre), a fost, cred, prima oara cand n am fost claustrofoba in mica noastra piramida si n a fost nici prea cald nici prea frig nici prea umed , nici prea uscat etc etc etc. Vreo opt ore am fost noi despartiti de mare si dimineata ni se facuse atat de dor, c am stat pe putin o ora, cand am intrat prima oara…
Surprinzator, foarte greu de crezut, a fost faptul ca nimeream mingeade volei in marea majoritate a cazurilor . E drept ca si ea venea frumos si cuminte direct in mainile mele dar oricum…e o nouate! Si fiindca am precizat la inceput ca avem pile la doamne doamne , va dati seama ca am avut doua zile fara strop de ploaie… si consecintele obisnuite materializate in spate sau coapse arse si un pic dureroase ( sau un pic mai mult…. n am de unde sa stiu…ca pe mine m a facut mama negruta).
Marea era mare , soarele soare, dar de geaba ca noi n am avut stare si am plecat o data dpre Monaco si alta data spre Cannes.
Sa incepem cu Monaco … Probabil unul din cele mai bogate si frumos luminate orase in care am fost. Nu stiu daca era autosugestia sau realitatea dar mi-a dat impresia ca avea aerul de tara de jucarie, contruita pentru confortul printilor si a printeselor… fara problemele pe care le are de obicei un stat si fara clasa de jos. In acelasi timp mi s a parut tara din realitate cea mai apropiata de regatul Genovia din the princess diaries…
[Ca sa scriu fraza asta mi a luat aproape 10 min si am spamuit jumatate din lista fiindca singurul lucru pe care mi l aminteam e ca e filmul in care tpa crede ca sarutul perfect implica ridicarea involuntara a piciorului … I eneded up ( la sugestia lui Bogdan) google searching “foot up princess movie” which gave me the title from the first result]
So , avea aspect de regat din povesti, idee intarita de “ziua medievala” din cetate care a coincis cu vizita noastra. Tot felul de domnite si cavaleri imbracati specific, mestesugari sifierari te intampinau la tot pasul. Unii din ei isi luau atat de in serios rolul incat te bufnea rasul privindu-i. Altii erau baietandri treziti deodata in haine medievale si purtandu-le ca si cum ar fi fost tzoale de rap… Si in cazul astora din urma era o nota comica destul de accentuata.
Cea de a doua oprire am facut o la Cannes. Aici nu m-am mai simtit deloc in basme sau in filme romantice in schimb am avut constant senzatia de serial american. Parca eram in Beverly Hills ( la asta m am uitat eu cand eram mica dar puteti alege oricare altul cu copii de bani gata , tineri dinamici si cu masini faine pe maulul marii). Plutea in aer aroma de fitze. Se vedea asta in orice restaurant si pana si laptele in supermarket era la pretul adecvat ( cu vreo 20 centi mai mult decat in carrefour, pt aceasi marca).
Covorul rosu de pe scarile cladirii festivalului parea mult mai casual decat ma asteptam .Probabil ca lipseau rochiile de seara , stralucirea paietelor si bliturilor de la aparatele foto, oglindirea corpurilor perfecte de actrite in luciul limuzinelor negre sau fracurile impecabile si zambetul studiat al actorilor.
Desi cladirea parea cumva parasita, toate cele enumerate mai sus erau imprastiate prin oras: si limuzine, si corpuri perfecte , si mosi cu tipe de 20 de ani, si aparate foto, si paiete/stralucire. Albe si sclipicioase erau si iahturile din port. Si culmea este ca la Cannes pâna si apa marii sclipeste!( din cauza nisipului foarte fin ….Dar oricum .. intreg orasul e sidefat).
Canne ul a fost un scurt flash prin fata ochilor nostri fiindca l am parasit destul de repede. Urmau mai bine de 7 ore de drum. Partea buna a fost ca am luat pana la urma autostrada astfel incat sa ajungem sa dormim regulamentar inainte de o zi de luni in care toata lumea lucra. Despre drum nu stiu ce sa va zic : a avut de toate - stanci , padure , curbe , drum drept , pepene si am trancanit in continuuuu de-am exasperat cel putin un pasager (Petre) daca nu mai multi :p
De fiecare data cand merge in nordul moldovei taa ne aduce buchetele de flori de camp , cumparate cu un leu de la copiii de tarani de pe margine drumului. Am fost incantata sa vad aproape acelasi fel de comert si intre coasta de azur si lyon, doar ca de data asta nise propunea un amestec mai ciudat : miere , levantica si usutroi…. si uite asa… cu o combinatie de asta soliciti toate simturile .
In final am regasit un Lyon plouat ( traind continuu sub o burnita foarte trista) si o camera ce purta urma foarte apasatoare a neglijentei noastre ( si aici ma refer la tot felul de fructe , legume si resturi de mancare) ramase pin diferite colturi .
April 30th, 2007
Intr-un spital din america , un barbat traia cu iluzia neobisnuita ca este un ou….ochi. Cum si cand i-a intrat in cap o asemenea idee nu stie nimeni, dar refuza cu desavarsire sa se aseze undeva , de frica sa nu se “sparga” si “si sa verse galbenusul”. Doctorii au incercat sedative si medicamente ca sa ii linisteasca temerile, dar nimic nu dadea rezuzultate. In final, unul dintre ei a facut efortul de a patrunde in mintea lui si i-a sugerat sa poarte cu el tot timpul o felie de paine, pe care sa o puna pe scaunul pe care vroia sa se aseze. De atunci, omul n-a mai fost vazut niciodata fara o felie de paine la indemana si a fost capabil sa duca o viata mai mult sau mai putin normala.
Care e morala?Pvestea nu face decat sa arate ca daca traiesti intr-o lume dominata de o iluzie ( dragostea, credinta ca esti un ou) , daca gasesti complementul ( o alta persoana cu aceasi iluzie, o felie de paine) totul va fi bine. Iluziile nu sunt daunatoare in sine , ele ranesc doar atunci cand esti singurul care crede in ele, cand nu poti crea un mediu in care sa poata fi sustinute.
Ei bine, de vreo saptamana am trait cu iluzia ca in sfarsit merge totul ca pe roate, ca in sfarsit traiesc intr-o poveste, una de aia in care faci perfect in interro la mate , in care apare cate un fat frumos available pe cate un cal negru la fiecare colt de strada, in care recuperezi cortul uitat in tren in mai putin de o ora si bineinteles ai noroc si la carti si… si asa mai departe.
Cort? Ah…asta e un cuvant peste care n-o sa trecem asa de usor ;). El, cortul, a fost obiectul atentiei mele nedisimulate pentru mai bine de o ora. De ce ? Fiindca, asa cum am zis mai devreme , anticipand, a ramas singurel in tren… Alina, eu si dragos am pornit vitejeste catre locul de campat lasand in urma Lyonul , INSA, problemele dar sicortul . In cealalta parte a orasului, dupa ce avusesem norocul chior sa fi traversat cu masina, am realizat ca parca n-aveam destule plase in mana .
Urmatoarele randuri vor suna ca o reteta : reteta pentru a recupera un lucru pierdut intr un tren frantuzesc. Prima oara se da un telefon la orice numar gasiti. Este ingredientul clasic pentru a afla numarul de la pagini aurii. Apoi, fara sa va pierdeti rabdarea, sunati la pagini aurii pentru a cere numarul SNCF (CFR frantuzesc). De acolo veti afla numarul garii din orasul in care va aflati. La gara, veti fi redirectionat catre gara terminus. Acolo , vi se va spune sa sunati la nenea care cauta prin tren. In fine , cand ajungeti la el , aflati ca prea minunatul mijloc de transport a plecat din gara terminus. Totusi, in urma celui de al 6 telefon, veti fi asigurat ca va puteti recupera obiectul (aka cortul) intr un sfert de ora , din gara in care l-ati lasat. Asta da operativitate, nu i asa ?
April 20th, 2007
Expozeu la franceza:
Lista de ziare frantuzesti: http://corumcle.edres74.ac-grenoble.fr/presse/pressefr.htm
Tema: evenimentele politice actuale din romania reflectate in presa franceza
Popeye élu président
(sursa: Le parisien, 14/12/2004)
SURNOMMÉ par tous les Roumains Popeye pour sa ressemblance avec le célèbre héros, le maire de Bucarest, Traïan Basescu, est finalement sorti vainqueur du duel qui l’opposait dimanche au Premier ministre sortant Adrian Nastase pour succéder au président Ion Illiescu. Il a recueilli 51,23 % des voix,
La guerre ouverte entre le président et son premier ministre paralyse la Roumanie ( sursa Le Figaro,ARIELLE THEDREL. Publié le 04 avril 2007)
Le premier ministre a formé un nouveau gouvernement qui exclut le parti du président Basescu.
Le Parlement roumain destitue Basescu
(sursa:Libération - 2007-04-20 - 274 mots)
Le Parlement roumain a suspendu le président Train Basescu, en lui reprochant d’avoir outrepassé ses fonctions. Basescu aurait «violé» la Constitution en adoptant
La guerre ouverte entre le président et son premier ministre paralyse la Roumanie
(Article publié le 27 Mars 2007,Par Mirel Bran,Source : LE MONDE,Taille de l’article : 616 mots)
Depuis l’adhésion du pays à l’Union européenne (UE) au 1er janvier, le conflit qui oppose le président de centre droit, Traian Basescu, au premier ministre libéral, Calin Tariceanu, risque de créer un véritable blocage institutionnel.
Le parti du président Basescu est exclu du gouvernement
(sursa:Article publié le 03 Avril 2007 Par Anne Rodier Source : LE MONDE Taille de l’article : 249 mots)
LE PREMIER MINISTRE roumain, Calin Tariceanu, a annoncé, dimanche 1er avril, un remaniement ministériel qui exclut le Parti démocrate (PD) du président, Traian Basescu, avec lequel il est en conflit ouvert depuis plusieurs mois.
La Roumanie se dote d’un gouvernement minoritaire
(sursa:Article publié le 04 Avril 2007 Par Mirel Bran Source : LE MONDE Taille de l’article : 373 mots)
Le conflit qui oppose depuis un an et demi le président roumain Traian Basescu et le premier ministre Calin Tariceanu s’est soldé, lundi 2 avril, par la formation d’un gouvernement minoritaire, qui exclut les huit ministres du Parti démocrate du chef de l’Etat.
Roumanie : le président Basescu a été suspendu de ses fonctions
LEMONDE.FR avec AFP | 19.04.07 | 19h18 • Mis à jour le 19.04.07 | 19h45
a Roumanie n’a plus de président, un peu plus de trois mois après son entrée dans l’Union européenne. Traian Basescu, accusé d’avoir “enfreint la Constitution”, a été suspendu de ses fonctions, jeudi 19 avril, par un vote du Parlement qui a approuvé la sanction par 322 voix sur 469.Cette suspension constitue la première étape de la procédure de destitution lancée par l’opposition sociale-démocrate, la suivante étant l’organisation d’un référendum dans les trente jours. Les choses pourraient aller vite : élu en décembre 2004, Traian Basescu avait affirmé qu’il démissionnerait “après un éventuel vote favorable” à sa suspension. D’après son entourage, il entérinera cette démission après la publication au Journal officiel de la décision du Parlement.
December 26th, 2006
Romania va avea 1.000 km. de autostrada pana in 2010 - studiu Productia industriei constructiilor va ajunge la circa 10 mld. euro in anul 2010, estimandu-se ca in acest interval vor fi finalizati 1.000 km de autostrada si 500.000 de metri patrati de spatii comerciale, arata un studiu al firmei de consultanta Deloitte .
Viitorul suna bine! In 2010 vom avea autostrazi, vom avea caldura, vom avea chiar si caini cu covrigi in coada conform unui studiu al firmei MamaOmidaPreviziuni S.A. . Haideti insa , la trecerea dintre ani, sa ne uitam ce este acum… in 2007. Cu sufletul la gura,dor si nerabdare m-am grabit sa ajung in scumpa mea tara, sa o vad si eu gatita ca o fata de maritat cu ocazia intrarii in Uniunea Europeana. Aveam sa observ beculetele albastre si galbene din tot Bacaul, in data de 23 decembrie dar povestirea pe care v-o spun acum incepe abia pe 21 deci va trebui sa aveti rabdare.
In acea fericita zi am parasit Lyonul (inca nepatruns de spiritul Craciunului) si am pornit spre casa, unde, cel putin in imaginatia mea de copil instrainat, e tot timpul sarbatoare…. (asta si fiindca nu ma duc decatvd e paste sau de craciun). Lejer, comod, elegant… am strabatut Europa in 19 ore.Ma bucuram ca un copil mic de fiecare data can mai treceam o etapa: am iesit din Lyon, am iesit din franta,din germania, din austria… etc. In fine , am trecut si de etapa pe care o credeam cea mai dificila, si anume granita… fara sa avem o intarziere prea mare.
In acel moment am avut proasta inspiratie sa cred ca ma aflu acasa. senzatia avea sa fie repede spulberata de coloana de masini care mergeau bara la bara pe netura Aradului… am fost in continuare placut impresionata de limitarile de viteza, de transporturi speciale imposibil de depasit si in fine de ceata.
Pentru cateva minute am avut senzatia de “acasa” la un coleg care ne-a primit cu foarte multa caldura si mancare pentru ca apoi sa plec spre craiova pe o ceata infernala. La 2:07 am ajuns in orasul ala, cu doar 2 minute dupa cea plecat trenul pe care in mintea mea de copil credeam ca am sa l prind.
1:30 treabuia sa astept pana la urmatorul dar fiindca suntem pe plaiuri mioritice am stat nu mai putin de 2h10. Unde? intr-o gara in constructie ca doar ne integram in uniune si totul se “reface”. Frigul si curentul infernal n-au reusit insa sa ma-nghete fiindca sangele imi galopa prin vene ca paraiele de munte. In cele doua ore am fost intrebata succesiv daca vreau sa schimb valuta, daca vreau sa cumpar niste praf, daca vreau taxi, daca accept valuta, daca am pesti acasa ( de data asta era intr-o discutie in care tehnicianul din fata mea chiar se referea la animalule alea mici si nevinovate pe care le tii intr-un acvariu)….
Can in sfasit m-am vazut in tren langa un cuplu de studenti degerati si un sofer de tir (dupa cum am aflat din dicutia lor ) i-am multumit lui dumnezeu si am dat drumul linistita la nirvana pana in Bucuresti. La 6:20 in capitala tarii mele nu exista nici un mijloc de transport pana in estul tarii pana la ora 11 (ma refer in speta la trenuri si curse fiindca microbu8zele erau rezervate pana la Craciun).
Am luat deci o ocazie. (am plecat cu un nene care striga in statia de microbuze ca el merge la Bacau cu un papuc..) In masina m-am delectat discutand cu Stefan, un tip fugit de acasa la 12 ani siAndrei, bucatar in spania, venit de la munca dupa 2 ani. Oricat de interesanti ar fi fost colegii mei de drum, nu am putut sa discut cu ei prea mult fiindca soferul ne-a tinut tot drumul ompredica pro comunism.
comunism??? Pai parca la inceput vorbeam despre integrare in Uniunea Europeana… Se pare ca degeaba a venit ordin “de sus” de la minister ca toate orasele sa fie decorate cu albastru si galben anu asta, ca noi tot rosul iubim!
Eu personal nu stiu cat iubesc rosul (poate doar sub forma de lumina sau dantela rosie ) dar sigur am vazut rosu in fata ochilor dupa 20 de ore petrecute in incercarea de a traversa romania (timp egal cu cel acordat traversarii europei…).
December 24th, 2006
De azi dimineata primesc in continuu (de fapt primeste tata pe telefon iar eu pe messenger si mail…) mesaje de urari de bine si sarbatori fericite… Este cred foarte profitabil pentru companiile de telefonie mobila. Si pentru noi e foarte “profitabil” daca ne gandim ca timpul inseamna bani: trimiti un astfel de mass si in mai putin de 10 min ai rezolvat toate “obligatiile”.
Desigur, consecinta apare imediat: mesajele au tot atata consistenta cat si celebrul (sau mai putin celebrul daca nu ati calcat in franta) Ca va?(cu sedila sub b C). In general nu spun nimic sau spun toate acelasi lucru.
Din pacate, nici daca ai vrea sa transmiti un gand bun, chiar daca ti-ar pasa de cum SUNT sarbatorile CUIVA, n-ai putea prea tare sa faci sa se simta chestia asta… Sigur ca spiritul Craciunului este unic, si ca, probabil , zilele astea suntem mai buni, mai curati si mai impacati cu lumea decat in orice alt moment al anului. Totusi asta nu implica in nici un moment ca sarbatorile sunt frumoase pentru toata lumea, fara nici o diferenta…
Sarbatori fericite dragii mei! Exista cateva persoane pentru care as face orice si fara care viata mea n-ar fi evoluat asa. Sunt sigura ca stiti fiecare in cazul in care sunteti in aceasta categorie si va multumesc ca existati! Un gand bun si cald pleaca spre voi.
Sper sa ajunga pana la fiecare acea farama de minune pe care o poarta in el fiecare Craciun!
December 12th, 2006
Anul acesta, sper sa-mi revad din nou in orasul meu natal ( ultra cunoscutul si apreciatul Bacau) prietenii si cunostintele din liceu…
Mai precis preconizam o intalnire in Natura ( daca e deschisa si fiindca e singurul loc pe care il stiu eu suficient de mare si gol) in prima zi de Craciun, in jur de ora 18…
In urma unui mass [spam??] dat cu cateva zile inainte, am primit urmatoarele raspunsuri:
Horia (Iancu): ok
Emi (Miron): ok
Cristina (Muraru): ok ( daca ein bc)
Neo (Alex Iordanescu): not this time ( not in ro)
Simina (Branzei): nici ea nu e in tara de Craciun
Laura (Amaiei): ok ( daca e in bc ), cu propunere de mers si la profi cu colindul
Marius (Airinei) : ok ( daca e in bc)
Eu: ok ( daca s in bc )
Teo (Teodora P.) : ok
Ionut (Baiceanu) : ok
Alex (Agape ): ok
Alex (Juncu): ok ( in principiu )
Andra : ok
December 8th, 2006
Posted
in
Romania by
alexandra_gartu
