Pauza publicitare
Pauza publicitara… Ce o sa va prezentam azi ? Un pachet complet, o formula magica pentru tine si familia ta ( da, si cuvantul asta va fi folosit 
). Pachetul nu este la promotie, si in afara de cazul in care ai pile la doamne doamne, va fi greu de obtinut….DAR, daca il ai, te va face sa zambesti in sinea ta, si nu numai in sinea ta, si sa ai senzatia clara ca e frumos in viata si usor.
(un pic cam ca in cantecul asta, care ne a tinut de urat de mult prea multe ori pe drum:
Asta-i povestea mea si vreau s-o dati la radio
S-auda toata lumea ca viata-i simpla si misto
Si eu o iubesc pe fata mea)
Ce va propunem? In primul rand trei zile de vacanta pe Coasta de Azur… O masina rosie (ba chiar doua masini rosii) conduse nervos pe autostrada si pe national pana in Villeneuve, un orasel dezvoltat in jurul unui hotel science fiction cu cateva sute de locuri. O mana de prieteni dragi si tacaniti, dispusi sa sara in mare de cum au ajuns pe plaja. Aici o sa parasesc un pic tonul exaltat si povestea, ca sa va spun isotoria unor calcaie care au facut cunostinta nedelicat, brutal chiar, pe Coasta de Azur, cu plaje de …. pietre. Da! In una din cele mai cautate locatii de pe malul marii pe plaja stai pe pietre, iar nisipul e o raritate si atunci amestecat cu pietris.
Revenind in poveste, trebuie sa va zic ca marea ne astepta calda si primitoare, la fel ca si cortul captusit cu saltea imensa ( cat un pat). Desi eram patru (Alin, eu , Alina, Petre), a fost, cred, prima oara cand n am fost claustrofoba in mica noastra piramida si n a fost nici prea cald nici prea frig nici prea umed , nici prea uscat etc etc etc. Vreo opt ore am fost noi despartiti de mare si dimineata ni se facuse atat de dor, c am stat pe putin o ora, cand am intrat prima oara…
Surprinzator, foarte greu de crezut, a fost faptul ca nimeream mingeade volei in marea majoritate a cazurilor . E drept ca si ea venea frumos si cuminte direct in mainile mele dar oricum…e o nouate! Si fiindca am precizat la inceput ca avem pile la doamne doamne , va dati seama ca am avut doua zile fara strop de ploaie… si consecintele obisnuite materializate in spate sau coapse arse si un pic dureroase ( sau un pic mai mult…. n am de unde sa stiu…ca pe mine m a facut mama negruta).
Marea era mare , soarele soare, dar de geaba ca noi n am avut stare si am plecat o data dpre Monaco si alta data spre Cannes.
Sa incepem cu Monaco … Probabil unul din cele mai bogate si frumos luminate orase in care am fost. Nu stiu daca era autosugestia sau realitatea dar mi-a dat impresia ca avea aerul de tara de jucarie, contruita pentru confortul printilor si a printeselor… fara problemele pe care le are de obicei un stat si fara clasa de jos. In acelasi timp mi s a parut tara din realitate cea mai apropiata de regatul Genovia din the princess diaries…
[Ca sa scriu fraza asta mi a luat aproape 10 min si am spamuit jumatate din lista fiindca singurul lucru pe care mi l aminteam e ca e filmul in care tpa crede ca sarutul perfect implica ridicarea involuntara a piciorului … I eneded up ( la sugestia lui Bogdan) google searching “foot up princess movie” which gave me the title from the first result]
So , avea aspect de regat din povesti, idee intarita de “ziua medievala” din cetate care a coincis cu vizita noastra. Tot felul de domnite si cavaleri imbracati specific, mestesugari sifierari te intampinau la tot pasul. Unii din ei isi luau atat de in serios rolul incat te bufnea rasul privindu-i. Altii erau baietandri treziti deodata in haine medievale si purtandu-le ca si cum ar fi fost tzoale de rap… Si in cazul astora din urma era o nota comica destul de accentuata.
Cea de a doua oprire am facut o la Cannes. Aici nu m-am mai simtit deloc in basme sau in filme romantice in schimb am avut constant senzatia de serial american. Parca eram in Beverly Hills ( la asta m am uitat eu cand eram mica dar puteti alege oricare altul cu copii de bani gata , tineri dinamici si cu masini faine pe maulul marii). Plutea in aer aroma de fitze. Se vedea asta in orice restaurant si pana si laptele in supermarket era la pretul adecvat ( cu vreo 20 centi mai mult decat in carrefour, pt aceasi marca).
Covorul rosu de pe scarile cladirii festivalului parea mult mai casual decat ma asteptam .Probabil ca lipseau rochiile de seara , stralucirea paietelor si bliturilor de la aparatele foto, oglindirea corpurilor perfecte de actrite in luciul limuzinelor negre sau fracurile impecabile si zambetul studiat al actorilor.
Desi cladirea parea cumva parasita, toate cele enumerate mai sus erau imprastiate prin oras: si limuzine, si corpuri perfecte , si mosi cu tipe de 20 de ani, si aparate foto, si paiete/stralucire. Albe si sclipicioase erau si iahturile din port. Si culmea este ca la Cannes pâna si apa marii sclipeste!( din cauza nisipului foarte fin ….Dar oricum .. intreg orasul e sidefat).
Canne ul a fost un scurt flash prin fata ochilor nostri fiindca l am parasit destul de repede. Urmau mai bine de 7 ore de drum. Partea buna a fost ca am luat pana la urma autostrada astfel incat sa ajungem sa dormim regulamentar inainte de o zi de luni in care toata lumea lucra. Despre drum nu stiu ce sa va zic : a avut de toate - stanci , padure , curbe , drum drept , pepene si am trancanit in continuuuu de-am exasperat cel putin un pasager (Petre) daca nu mai multi :p
De fiecare data cand merge in nordul moldovei taa ne aduce buchetele de flori de camp , cumparate cu un leu de la copiii de tarani de pe margine drumului. Am fost incantata sa vad aproape acelasi fel de comert si intre coasta de azur si lyon, doar ca de data asta nise propunea un amestec mai ciudat : miere , levantica si usutroi…. si uite asa… cu o combinatie de asta soliciti toate simturile .
In final am regasit un Lyon plouat ( traind continuu sub o burnita foarte trista) si o camera ce purta urma foarte apasatoare a neglijentei noastre ( si aici ma refer la tot felul de fructe , legume si resturi de mancare) ramase pin diferite colturi .
