Cap
Citesc regulat blogurile prietenilor de la care cred ca am ce invata… Unul dintre ei are un ciudat obicei de a scrie intotdeauna despre puterea si slabiciunile oamenilor , despre suflet, dorinta,relatie si raportare la tine insuti si la ceilalti, despre frica,cautare si vointa in general, din perspectiva unui stuent la o facultate de stiinte exacte. De aceea probabil posturile au totdeauna aceasi tonalitate/intonatie, de parca ar fi spuse in soapta. In seara asta, sau mai de graba ieri noapte as fi vrut sa scriu un astfel de articol in care sa spun aproape nauzit ca, intr o maniera foarte necaracteristica mie, nu stu ce vreau si asta e probabil senzatia cea mai ciudata pe care am trait o in ultima vreme. Nu mi-am dat niciodata seama cat de comod a fost pana acuma sa stiu totdeauna ce imi doresc , sa stabilesc taskuri, sa le duc la bun sfarsit , sa merg mai departe catre noi tinte …etc etc etc. In fiecare zi imi canalizez energiile catre ceea ce TREBUI sa fac ( sa-mi caut job/cazare pe la anu , serii, suite de functii, curatenie pe desktop,filme,expozitii…si multe alte lucruri marunte… fara sa mi dau seama pentru moment care e scopul final…) .
Caut ceva..un scop,mai bun ca orice;
mai bun ca orice drog, ca heroina, cocaina…marihuana, extasy,
mai bun ca sexul, 69, masturbarea, Kama Sutra..mai bun ca ciocolata,inghetata si tiramisu-ul…
mai bun ca Idiotul lui Dostoievski si Procesul lui Kafka,
mai bun ca Jese Metcalfe, Josh Hartnett si Jean Patrick Flannery,
mai buna ca Pink Floyd si Nirvana, ca Lawrance Page si Sergey Brin, ca iubitul Mos Craciun,mai bun decat Bill Gates, transele lui Dalai-Lama,reinvierea lui Lazar, decat Woodstock, petrecerile orgasmice, si betiile cu lapte de cocos si rom
mai bun ca atitudinea “nu fi trista”,atmosfera calda din Casie,ca exuberanta lui Dalie,Blaga,Bacovia si chitara de pe holul caminului
mai bun decat trandafirii, saruturile care te fac sa ridici un picior, ski-ul, parcurile de distractii, caderile in gol si plimbarile de pe plaja….
vreau ca toate astea sa nu mai fie scopul si placerea fiecarei zile ci sa fie secundare…lasand loc unui alt gand.
…que un jeu d’enfant…Cap ou pas Cap?
